Bună dimineața la Moș Ajun!

Bună dimineața la Moș Ajun!
Ne dați ori nu ne dați? 

Vine Crăciunul și mă năpădesc emoțiile specifice și amintirile plăcute legate de această sărbătoare pe care anul ăsta o petrec diferit față de restul anilor. Îmi amintesc din copilărie când așteptam cu nerăbdare să mergem cu colindatul(bine și acum îmi place să merg 😊, apoi toate pregătirile pentru Crăciun mă făceau să intru într-o stare aparte: nerăbdare amestecată cu multă emoție, cu multă bucurie, ceva misticism, parcă se amplifica și dragostea față de toți . Mama făcea în fiecare an julfă (așa îi zicea ea, apoi am întâlnit mai multe variante ale denumirii), după rețeta de la bunica, pe care o preluase și ea din moși-strămoși și care se face în continuare, doar că spre rușinea mea, nu m-am învrednicit niciodată să încerc. Este adevărat că preparatul începea cu o săptămână înainte sau chiar mai mult prin coacerea pe plită a unor foi de grosimea foii de hârtie, care trebuiau să se mai și odihnească după ce au fost făcute, apoi urma complexul procedeu de extragere a cremei de cânepă . 

Cânepa se spăla în câteva ape, se usca, se măcina, apoi se punea la fiert și se colecta cu greu numai pasta, fără să ajungă prea multe coji in ea… apoi se umpleau foile cu crema obținută ( în care mama mai adăuga nuci, zahăr, arome) și trebuia să stea să se pătrundă toate măcar încă o zi până puteam și noi să gustăm . Bineînțeles că în fiecare an se tăia porcul și începeam cu șoricul, apoi pomana porcului și restul preparatelor, fără să mai intru în amănunte . Cozonacul ( cel mai bun cozonac) se făcea după un ritual riguros și dacă cuptorul făcea vreo figură era mare tragedie… Venirea preotului, era cel mai așteptat și important moment în toată forfota pregătirilor de Crăciun. Fiindcă preotul venea cu o zi sau chiar două înainte și treburile erau în toi, camera în care îl primeam era pregătită(și ne duceam de o sută de ori să vedem dacă este bine, noi copiii), iar pe masă erau întotdeauna un platou cu fructe, un platou cu julfă, o sticlă de vin, pahare, bănuți, pe care preotul ni-i dădea înapoi nouă, copiilor, care tremuram de emoție până pleca. Acum când îmi reamintesc aș putea scrie atât de multe…

Vremea a trecut și de la an la an lucrurile s-au mai modificat legat de tradiții, dar trăirile revin de fiecare dată pentru mine, poate de aici vine expresia „spiritul Crăciunului”?!

După toate pregătelile și eforturile, cadourile, ca totul să fie perfect, cel mai mult mă bucură că în jurul meu am oamenii care contează, care mă fac să trăiesc și să retrăiesc sentimente plăcute, care mă iubesc și pe care îi iubesc.

Cam despre asta este Crăciunul pentru mine!

Vă doresc tuturor Sărbători fericite și să aveți mereu alături oameni care să vă înalțe! ❤️🤗

Despre Roxana

A început să scrie pe Facebook şi, încurajată fiind de comentariile ce apăreau la postările sale, a trecut "pe curat", adică pe acest blog, anumite frământări, impresii, povestiri personale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.