Foaie verde, de dai n-ai…

Foaie verde, de dai n-ai;
Ia nu da să vezi cum ai!

Zilele astea mi-am adus aminte de această veche zicală populară. De ce? Fiindcă o prietenă mi-a împrumutat un aparat și ceva s-a „dus” la aparatul respectiv, nimic grav, dar fiind în grija mea deja m-au trecut toate emoțiile… Fiindcă îmi aduc aminte, copil fiind, fie că se dădea ceva cu împrumut, fie că se lua cu împrumut, de multe ori se întampla să se defecteze/strice ceva la respectivul obiect/etc. De împrumutat se împrumutau diverse, cum ar fi: mașina de tocat carne, separatorul de roșii, tăvile de cozonac sau/și pâine, vreo damigeană, un butoi, zdrobitoarea, un cazan, măturoiul, grebla, lopata, hârlețul, setul de castroane și farfurii special ținute pentru praznice + băncile + mesele + mușamalele și ceva scaune, un ciocan, un patent și muuulte altele… chiar și alimente (oțet, zahăr, ulei, făină, ouă, bulion, drojdie…). Cine erau cel mai adesea trimiși cu dusul și adusul lucrurilor?… copiii. Bine… preferai să te duci după știu eu ce trebuia atunci, decât să mai faci ceva treabă pe lânga casă , te mai lungeai la vorbă, te mai lălăiai pe drum, te mai uitai după una, după alta, te mai opreai să te odihnești, iar după o vreme relativă ajungeai și la destinație, cu alte cuvinte erai numai bun de trimis după moarte. Uneori nu mai ajungeai cu lucrul împrumutat întreg/sau chiar deloc, doarece ori săreai gardul cu cevaul în mână, ori alergai și cădeai, ori pur și simplu îți scăpa din mână sau vreun prieten îți făcea o glumă bună și atunci se dezlănțuia furtuna … și mai luai și o chelfăneală pe lângă perdaful de rigoare.

Cam așa se petreceau lucrurile în comunitatea noastră de vecini și rude și încă se mai practică. La polul opus era bunicul meu de la tata. La el dacă venea careva să ceară ceva (în general unelte pentru agricultură și casnice) cu împrumut se lovea de un refuz categoric și dacă insista cumva, risca să primească câteva înjurături despre cele sfinte  de nu mai venea niciodată cu cerutul. El își ținea mereu în magazie uneltele pe care le folosea în ordine si perfect curățate, ascuțite, pregătite în orice moment pentru a fi folosite și nu se ducea cu cerutul.

Acum cred că a venit vremea să mă lecuiesc și eu de împrumutat (inclusiv de la bănci , adică am și vârsta potrivită să mă las , ar trebui să am și ceva mai multă înțelepciune … dar mă întreb dacă nu cumva mi s-a înregistrat în ADN după atâția ani de practică. Așa că dacă vă cer ceva cu împrumut să nu aveți încredere să-mi dați, nu pentru că aș vrea să stric eu ceva, ci doar că mi se întâmplă pur și simplu să dau chix ca să nu zic că mă pricep 

Despre Roxana

A început să scrie pe Facebook şi, încurajată fiind de comentariile ce apăreau la postările sale, a trecut "pe curat", adică pe acest blog, anumite frământări, impresii, povestiri personale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.