Maare noroc

Azi am fost la o librărie să cumpăr ceva. Salut când intru și încep să mă uit după o felicitare cu „La mulți ani”. Știind că aveau o ofertă mai largă la acest „produs” întreb dacă mai au și în alt loc expuse felicitări, eu aruncând o privire de jur împrejur înainte de a întreba, și aștept să mi se răspundă privind spre librar, care după un timp de gândire sau mai bine spus revenire din transă zice:

  • A, nu.
  • Ok!

Îmi continui căutarea și mă hotărăsc la o felicitare care era acceptabilă pentru ce căutam, i-o înmânez responsabilului și îi spun că vreau și două coli pentru împachetat. Se uită la mine tânărul și zice:

  • Dar nu avem!

Eu mă uit la el și întreb:

  • Dar alea albe ce sunt?
  • Aaa, avem, dar numai albe.
  • Păi vreau două albe!
  • Dar sunt boțite!
  • Încercați să scoateți două mai din interior!
  • Da? Încerc!
  • Ok!

Cu puțin efort scoate două coli din sulul respectiv și mi le dă rășchirate de nu mă mai vedeam dintre coli. Reușesc să le pun una peste alta la egalitate, să le rulez și întind banii să plătesc. Scanează felicitarea, apoi începe să caute colile în sistem… Aștept, ce să fac, că trebuia să mă întorc cu produsele. După căutări amănunțite, zice:

  • Stați că nu am cod pentru coli!

Stau, ce să fac. Pleacă și se întoarce cu un coleg. Colegul se uită în program, dă două enter-uri și îi zice:

  • Uite, coli albe de împachetat

Apoi plecă.

  • Ok!

Răsuflu ușurată! Mai bate de două ori în tastatură și zice: 9,5 lei. Îi dau 100 de lei. Zice:

  • Stați că nu am rest!

Pleacă din nou în ritmu-i imperturbabil… Stau, ce să fac. Revine cu restul și zice:

  • Ştiți, nu am 50 de bani, e vreo problemă?
  • Nu, dar dați-mi bonul, vă rog!
  • Aaa, da! (îmi dă bonul)
  • Mulțumesc!

Răsuflu ușurată și plec. Am uitat să menționez că eram unica clientă, deci în concluzie am avut mare noroc. Mi-am spus: bine că nu a trebuit să aleg și vreo carte și să trebuiască să mai cer ceva consultanță! Nu l-am mai întrebat dacă l-au angajat de dimineață, fiindcă avea o inocență și un calm… cu care parcă m-a molipsit, deși eu eram grăbită, agitată și când sunt așa, de obicei sunt mai tăioasă și mai sarcastică…

Afară aer (probabil cu ceva elemente radioactive), soare, destul de rece, vânt, protest, altceva.

Despre Roxana

A început să scrie pe Facebook şi, încurajată fiind de comentariile ce apăreau la postările sale, a trecut "pe curat", adică pe acest blog, anumite frământări, impresii, povestiri personale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.