Poveste nuanțată despre porcul domestic, „subspecia felină”

Porci de T. Horsley, 1807

Porci de T. Horsley, 1807

A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti, ca să încep clasic povestirea.

În locul de unde mă trag există de când mă știu și a existat dinaintea mea cu mult un iarmaroc care se desfășura și care se desfășoară și acum Duminica. Iarmarocul la noi era și încă mai este destinat vânzării și cumpărării de animale în principal. La iarmaroc se adună oameni și animale din multe localități apropiate, fiind unul dintre cele mai vestite târguri din zonă. Pe vremuri se venea cu carul cu boi, cu căruța trasă de cai/cal sau iarna cu sania și pe jos cei mai sărmani. Iarmarocul, pe lângă rolul lui negustoresc era și un loc, un mijloc, o oportunitate de socializare. Majoritatea veneau să vândă sau să cumpere, dar erau și precupeți, gură-cască, gheșeftari, naivi și alții. Ca și vârste puteai întâlni de la „cel cu țâța-n-gură pân’ la cel cu barba sură” vorba românului. Toate astea adunate la un loc dau „farmecul” iarmarocului, un tablou pitoresc unic, animat de tot felul de mugete, nechezături, guițături, cotcodăceli, chirăituri, găgăieli și multă vorbăraie. Aici toată lumea se întâlnește cu toată lumea, prilej de împărtășit ultimele noutăți, de schimbat păreri, de povestit, de depănat amintiri chiar.

Iarmaroc în Ucraina, Vasilii Șternberg

Iarmaroc în Ucraina, Vasilii Șternberg

Așa se face că un gospodar se duce la iarmaroc să vândă niște purcei. Era prin luna Mai. Aceștia nu erau niște purcei oarecare ci aveau niște apucături de animale de pradă, plăcându-le să prindă puii orătăniilor de prin curte și să îi și mănânce, așa că rămânând gospodarul doar cu jumătate din producția de pui a anului respectiv a decis să îi scoată la vânzare mai repede decât își propusese cu speranța că schimbând locul și despărțiți unii de alții își vor schimba și năravul porcinele. Zis și făcut, ajuns la iarmaroc își desfășoară marfa și trebuie să precizez că purceii erau foarte frumoși, iar primul client care se înfinge în el este un unchi de-al lui și începe negoțul:

– Ooooo, bună ziua nepoate!
– Bună ziua moș Ioane!
– Nepoate, am venit să cumpăr doi purcei, unul să fie pentru Crăciun și tare mă bucur că pot cumpăra de la cineva din familie.
– Ei moș Ioane, da’ ești sigur că vrei de la mine?
– Cum îi dai?
– Păi ne-om înțelege noi, dar nu mergi să mai vezi și alții?
– Nepoate … tu ai să-mi vinzi mie doi purcei! Nici nu se face altă vorbă!
– … da’ ziceam că poate vrei să iei mai măricei, sau…
– Nepoate, nici gând, îi taie vorba. De la tine iau doi.

Lovindu-se de încăpățânarea moșului gospodarul a trebuit să îi vândă doi dintre purcei, apoi și-a continuat vânzarea, că în timpul discuției mai așteptau și alții să se intereseze de marfă.

Termină de vândut purceii, merg la băut adălmașul în buna tradiție pentru pecetluirea afacerii, apoi își vede fiecare de drumul lui.

După câteva săptămâni se reîntâlnesc cei doi protagoniști:

– Bună ziua moș Ioane!
– Bună ziua nepoate!
– Ce mai faci? Cum merg purceii?
– Nepoate … și porumbeii, și turturelele, și vrăghiile (adică vrăbiile) din zbor mi le-au mâncat purceii de la tine, de a trebuit să mai înalț cotețul și să le pun plasă de sârmă deasupra.

Gospodarul a înghițit în sec, apoi au stat la un pahar și i-a explicat că a încercat cumva să îl avertizeze asupra purceilor, dar mai mult nu a putut… Nu a rămas nimeni supărat, ba dimpotrivă s-au despărțit amuzați și povestea a rămas de pomină peste generații. Am apreciat întotdeauna înțelepciunea combinată cu simțul umorului, o combinație care te poate scoate din multe încurcături.

Din când în când mă apucă nostalgia copilăriei trăite la țară și îmi doresc să mai retrăiesc momente care mi-au rămas plăcut în amintiri, de aceea mai scriu uneori. Vremurile nu au fost numai bune, dar copilăria a fost frumoasă și presărată cu întâmplări de poveste. Mă opresc aici fiindcă ultimul paragraf e din altă poveste.

Despre Roxana

A început să scrie pe Facebook şi, încurajată fiind de comentariile ce apăreau la postările sale, a trecut "pe curat", adică pe acest blog, anumite frământări, impresii, povestiri personale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.