Gigi mecanicul

Gigi ajunsese mecanic. De fapt era și șofer și mecanic. El avea o școală profesională sau ceva în sensul ăsta. Era mecanic „la mașini” și nu la altceva, pentru că la asta se pricepea „cel mai bine”. El repara și câte jumătate de zi o chestie care ar fi putut fi reparată în jumătate de oră sau în 5 minute o chestie care se repara în jumătate de zi cel puțin, depinde cum vedea problema în momentul în care se apuca de treabă…

El era solicitat din când în când pe la unii, pe la alții pentru a ajuta și drege diverse stricăciuni pe la mașini, ocazie cu care își mai însușea și anumite lucruri care îi erau de trebuință, fără prea multe emoții sau remușcări. Greoi și încet, se prezenta la client pentru a-și etala abilitățile înnăscute, dar și pe cele dobândite de-a lungul timpului prin diverse experiențe și bineînțeles pentru a presta serviciile pentru care a fost tocmit. Bun!

De data aceasta, revenea pentru a nu știu câta oară la domnul Costică pentru a repara la mașina de teren a acestuia, adică un IMS. La IMS ca și la alte mașini din categoria anilor ’70 reparai mereu, dar măcar porneau și cu două sârme pe care le atingeai, asta în timp ce câțiva împingeau la mașină de le ieșeau „ochii din cap” ca la melci. Astea fiind spuse, se apucă omul de treabă dis de dimineață, că pe la prânz trebuiau să pornească la drum. Încetișor, ca să nu se zdruncine prea tare se lăsă pe jos, intră sub mașină cât putu și începu să desfacă de pe sub mașină diverse piese, să scoată părți importante ale mașinii (precum cardanul), să înlocuiască chestii stricate, să repare ce se mai poate, apoi puse totul la loc, ieșind de sub mașină cu o mână de șuruburi. Domnul Costică îl vede când „termină” că are mâna plină de șuruburi și îl întreabă ce-i cu alea? Răspunsul vine lejer și relaxat: „…aaaaa, astea au rămas”. Se uită domnul la el destul de neîncrezător, dar nu are timp să verifice dacă e așa cum spune „meseriașul”…

Toate fiind reparate pornesc și încotro aveau treabă. După ce parcurg vreo 20 de kilometri, la un deal, se aude o mare hodorogeală, pocnituri, pârâieli și poc ceva pe sub mașină… Domnul Costică oprește mașina și zice:

  • Bă’ Gigi, i-a coboară să vezi ce s-a întâmplat!

Se uită Gigi nedumerit la domnul Costică, se scarpină un pic pe chelie și coboară. După ce aruncă o privire amănunțită pe sub mașină, se ridică și cu mult calm se întoarce. Domnul Costică nerăbdător îl întreabă scurt:

  • Ei… ce este?

Cu un calm imperturbabil răspunde și Gigi:

  • Aaa… nu-i nimica, nea’ Costică. A picat cardanul.

Eiiiii… și acum s-a dezlănțuit domnul Costică… Nu este frumos să spun ce i-au „auzit urechile” lui Gigi… Dar oricum, Gigi nu a fost prea afectat, pentru că relația, adică colaborarea cu domnul Costică a mai continuat, fiindcă oricum nu găseai prea mulți meșteri și nici prea grozavi, iar domnul Costică nu se îndura să îl lase pe om fără venit în vremurile alea.

Orice asemănare cu persoane cunoscute este absolut întâmplătoare.

Sursa foto: G&G Auto Repair

Despre Roxana

A început să scrie pe Facebook şi, încurajată fiind de comentariile ce apăreau la postările sale, a trecut "pe curat", adică pe acest blog, anumite frământări, impresii, povestiri personale.

Etichete:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.