Despre vise și simțiri

Spiritul este încă un mister pentru știință și ascunde date neexplorate.

Visez! Nu știu dacă visez foarte mult sau dacă îmi amintesc tot ce visez, cert este că visez și că de când eram copil și visam ceva, mă trezeam și ca să nu uit ce am visat, fugeam întâi să povestesc visul mamei, bunicii, sau amândurora, iar ele găseau repede și o deslușire a visului. Am crescut cu acest „cult” al viselor. Pe măsură ce am crescut, analizam cu mama mereu ce visam amândouă. Nu știu să explic cum și de ce, dar de multe ori visele au prevestit și prevestesc în continuare, ceva. Mama știa întotdeauna după un vis că nu urmează ceva de bine, mai ales pentru că un anumit tip de vise prevesteau ceva neplăcut. Multe vise erau/sunt mai puțin „periculoase” și nu aduceau/aduc îngrijorare, cum sunt cele în care visez pe cineva și a doua zi întâlnesc persoana visată, dar sunt anumite vise care îmi „spun” ceva și de obicei în scurt timp deslușesc semnificația.

Nu am studiat niciodată mai sus de nivelul empiric visele, dar tot timpul am „priceput” că mi s-a transmis ceva, sau poate am și prea multă imaginație și am corelat eu așa…
Uneori mă simt neputincioasă că nu știu ce să fac, fiindcă știu că ceva nu este/va fi bine și eu nu am nicio putere să acționez, doar aștept să văd ce o să fie, mă rog să nu fie ceva rău și în scurt timp (de obicei o zi, două, trei) „aflu” și dezlegarea…

Cu mama aveam o legătură specială și simțeam reciproc dacă era ceva în neregulă și nu numai prin intermediul viselor, chiar de la distanță, fără să ne vedem, fără să ne vorbim, simțeam pur și simplu când nu era ceva bine și chiar stau să mă gândesc de ce de cele mai multe ori prevestirile erau/sunt despre ceva rău… adică asta se transmite mai puternic decât cele de bine. Sunt și vise, premoniții de bine, dar probabil că nefiind niciun pericol avertizarea nu este necesar să fie puternică… zic și eu ce cred.

Este adevărat că eu visez și cu ochii deschiși, dar totuși ce am spus sunt trăiri personale și nu au legătură cu logica, cu matematica, cu fizica (sau poate un pic cu cea cuantică), cu chimia în sensul de știință… Sunt simțiri pe care pot să le descriu puțin, dar nu pot să le explic.

Despre Roxana

A început să scrie pe Facebook şi, încurajată fiind de comentariile ce apăreau la postările sale, a trecut "pe curat", adică pe acest blog, anumite frământări, impresii, povestiri personale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.