În ultimele dimineți, în drum spre serviciu, trecând în grabă pe sub teii înfloriți am avut de mai multe ori senzația că aceștia vibrează. Mi-am zis că este de la imaginația, graba și viteza mea.
Dimineață, cu toată graba și viteza… m-am oprit sub unul dintre teii cu pricina și am constatat că nu era numai o senzație de-a mea, copacul chiar vibra, de zumzet de albine, multe, multe albine harnice, neobosite și zumzăitoare. Și mirosul era „vibrant”.
Am început să vibrez și eu pe aceeași lungime de undă, în ton cu atmosfera care m-a țintuit în loc. A fost un moment de extaz, bucurie, fericire, frumusețe, revelație 
. Ce frumoasă poate să îți facă ziua un copac înflorit, chiar și dacă numai câteva momente ai răgaz să profiți de el.
Așa că, să profităm cât putem de ce ne aduce bucurie, la momentul oportun, că dacă lăsăm pe altă dată… s-ar putea să nu mai avem parte.