Să ne bucurăm de viață!

Să ne trăim viața…

O expresie pe care o aud din ce în ce mai des. Spusă de multe ori ca o „vorbă mare” (supraevaluată din punctul meu de vedere), fiecare o interpretează după cum îi convine.

Ultima pe care am auzit-o este: „Trebuie să-ți trăiești viața, că după aia vine COVIDU’ și mori!

Unii consideră că pot să facă orice le place, uneori fără să ia în considerare eventualele efecte adverse, alții își calculează cum să se distreze cât mai bine, unii fac averi și se bucură de asta fiecare în felul său, alții se pregătesc toată viața spiritual pentru trecerea „dincolo” astfel încât să fie siguri că vor ajunge în Rai, unii nu au timp să se gândească la asta, alții nu-și pun deloc problema și… toată lumea trăiește.

Unii au niște scopuri precise în viață, alții se lasă în voia Domnului, unii nu se cramponează prea mult de scopuri adică „las’ că merge și așa”, alții „nici nu știi de unde sare iepurele„… și toată lumea trăiește.

Unii se bucură de soare, alții de lună, unii de munte, alții de mare, unii de rock, alții de manele, unii de dragoste, alții de sex, unii de vin, alții de apă, unii de verticalitate, alții de șmecherie, unii de aur, alții de argint, unii de bani, alții de liniște, iar lista poate continua la nesfârșit și… toată lumea trăiește.

Unii trăiesc mai mult, alții mai puțin.

De fapt toți ne trăim viața, cu bune și cu rele, cu suișuri și coborâșuri, cu neprevăzut, cu așteptări, cu speranțe, cu încrâncenări, cu greșeli, cu revelații, cu resemnare uneori, cu răbdare sau fără, cu judecăți, cu prejudecăți, așa după cum suntem fiecare înzestrat și educat. Dar din ce am văzut/trăit/învățat până acum, știu că există totuși o „regulă” a binelui, adică bunătatea necondiționată până la urmă aduce satisfacție, mulțumire și liniște sufletească, echilibru, foarte importante pentru cei buni, chiar dacă nu întotdeauna binele învinge. M-aș hazarda să mai spun că și verticalitatea aduce același satisfacții, chiar dacă nu pe loc, sau poate deloc uneori.

Așa că oricum ar fi, ne trăim viața, atât cât ne este dat. Alții mai zic că și cum ne este dat.

Să ne bucurăm de viață!” – îmi place mie să spun.

Despre Roxana

A început să scrie pe Facebook şi, încurajată fiind de comentariile ce apăreau la postările sale, a trecut "pe curat", adică pe acest blog, anumite frământări, impresii, povestiri personale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.