Un cocktail cu de toate

Alex: „E greu cu tine supărată.”

O propoziție scurtă. Care m-a fulgerat. Moment în care mi-am dat seama de „greutatea” ei. De cât de tare e afectat copilul când mama nu e în toate apele. Nu am descoperit apa caldă, evident. Doar mi-a reamintit cum ar trebui să fiu mai mereu. Că mai uit. Și mă ia valul. Și mă lasă nervii. Chiar pentru niște mărunțișuri uneori. Mi-a reamintit cât de mult sufeream eu când era mama bolnavă, supărată sau când erau tensiuni în familie. M-a năpădit deodată sentimentul ăla neplăcut…

Iaca de aia mamele (în special, dar nu numai ele) ar trebui să fie calme mai tot timpul, să nu-și iasă ușor din fire, să se abțină de la multe, să facă numai lucruri potrivite și corecte. Să nu se enerveze, că apoi toți intră în strări de neliniște, pe diferite niveluri de intensitate, după sensibilitatea proprie. Să aibă diplomație și înțelepciune. Să asculte și să înțeleagă exact ce trebuie. Să facă toate mofturile. Să, să, să…… Să se sacrifice (ceea ce consider că nu e prea sănătos de la un anumit punct).

Numai că mamele nu sunt perfecte toate. Eu știu sigur despre mine că nu sunt perfectă nici ca mamă, nici ca altceva, dar m-am străduit întotdeauna să mai învăț, să progresez, să fiu mai bună, mai înțelegătoare etc. În continuare am mult de învățat și recunosc că am învățat și învăț multe de la copii și odată cu ei. Totuși în continuare sunt situații în care nu reușesc să mă controlez cum ar trebui…

Nu știu câte le-am făcut bine și câte nu prea, până acum, din perspectiva de mamă, dar până la urmă toate mă definesc. Asta sunt! Un cocktail cu de toate. Dar spre mândria mea, copiii mă iubesc așa, cu toate hachițele mele și știu/au învățat să evite ce mă enervează (de cele mai multe ori), sau știu să-mi explice/să mă împace/ să mă susțină în anumite situații. Chiar mă întreb uneori care este adultul. Oare îi cresc eu pe ei, sau ei pe mine?

De fapt copiii își iubesc mamele oricum ar fi ele, cu foarte puține excepții și o spun în cunoștință de cauză.

Eiii….. și chiar dacă nu sunt o mamă perfectă, mă declar totuși mulțumită până acum. Și în continuare o să mai învăț. Sper!

Poate dacă citeam cărți de parenting, nu că ar fi prea târziu acum, m-aș fi descurcat mai bine… sau cine mai știe…

La vita e bella!

Despre Roxana

A început să scrie pe Facebook şi, încurajată fiind de comentariile ce apăreau la postările sale, a trecut "pe curat", adică pe acest blog, anumite frământări, impresii, povestiri personale.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.